Cadouri, promoţii şi zgârcenie

Cadouri, promoţii şi zgârcenie

Decembrie a dus promoţii pentru sărbători, cu idei multe şi felurite pentru cadouri. Pentru că piaţa cea mai apropiată de pat mi-a fost internetul, am fost asaltată din oră-n oră de cadouri sexuale virtuale, în spam şi-n glumă. Mi-am zis că asta e soluţia celor neinspiraţi: un vibrator pentru o iubită nervoasă (unul scump, cu 10 feluri de vibraţii şi ramificaţii gen The Rabbit din Sex& The City şi nu un dildo!), o alungire miraculoasă de penis pentru un şef frustrat sau nişte chiloţi cu vibraţii pentru cei care ocolesc oraşul cu autobuzul de două ori pe zi.

Apoi, fără cea mai mică intenţie de a începe ziua cu răutăţi, m-am gândit că zgârciţii, adică aceia care fac de obicei cadourile cele mai neinspirate, nu ar da banii pe aşa ceva şi cadourile sexuale s-ar rezuma la o poziţie nouă sau o fundă agăţată de picior. Nu că nu ni le-am dori, dar le dorim să vină în mod natural, fără ocazii speciale.

Expresia „gestul contează” nu se aplică în cazul persoanelor apropiate. Cadoul trebuie gândit, cumpărat din timp, ambalat şi oferit cum trebuie. Nu trebuie să fie scump, ci inspirat. Eticheta este exclusă şi nici cu preţul nu trebuie să te lauzi.

Nu trebuie să aştepţi o ocazie specială ca să faci sau să primeşti un cadou şi totuşi sunt mulţi aceia care trec cu vederea până şi sărbătorile sau zilele de naştere: zgârciţii.

Aş fi vrut să mă rezum la zgârcitul care, atunci când vine nota de plată, se face că plouă şi aşteaptă să o plăteşti tu. Dar atunci mi-ar fi sărit toţi masculii care vorbesc de egalitate (doar când le convine) în cap. Aşa că mă voi rezuma la zgârcenia în cuplu, lista tipurilor de zgârcenie fiind fără final.

Zgârciţii din cuplu procedează în felul următor: fiecare îşi achită notă şi, dacă unul din ei nu are bani de ieşit în oraş, rămâne acasă. Imaginaţi-vă acest tablou (sau realitate?) trist: un cuplu la restaurant, fiecare scotocindu-se prin buzunare să-şi plătească porţia, rămânând dator unul altuia cu 10 lei. Aş putea pune pariu că zgârciţii aceştia sunt cei care îşi fac cadouri utile, până când nu-şi mai fac deloc.

Între ei e ca un fel de cod, nu se sună dacă se duc minutele din extraoptiune, îşi dau beep-uri şi îşi scriu mesaje cu puncte în loc de spaţii. Acum câțiva ani era și mai rău. Vorbeau în cele douăzeci de secunde netaxate şi îşi închideau.

Zgârcitul, care cândva ţinea cont de regulile sociale, se sfia, se fâstâcea, dar tot venea la întâlnire cu mâna goală şi spunea că e închis la florărie. Acum, când nimeni nu mai aşteaptă flori, zgârcitul ştie că totuşi trebuie să-ţi facă un cadou şi caută promoţiile. Nu m-ar mira că el să-ţi cumpere un spray Impulse, dacă îţi mai aminteşti de ele, după ce eu te-am făcut să visezi la The Rabbit sau o cutiuţă muzicală căreia ar trebui să-i fie interzis să cânte, vândută de vreun negustor stradal.

Am asistat la numeroase scene de zgârcenie, care ne-au furat demnitatea şi nouă, celor care le-am înghiţit şi lor, celor care ne-au dezamăgit. În nici un cod al bunelor maniere şi în nici o perioadă de egalitate a sexelor nu e trecută la loc de fală zgârcenia!

De ce se zgârcesc unii

Fără a le căuta scuze, voi încerca să explic de ce sunt oamenii zgârciţi.

Unii sunt zgârciţi pentru că au avut o copilărie cu lipsuri materiale şi sunt tentaţi să economisească la maturitate pentru a nu retrăi nesiguranţa şi sărăcia de atunci. Alţii sunt cei numiţi de psihologi ”anorexici financiari”, pentru care a economisi reprezintă o performanţă personală, care îi motivează mai mult decât orice. Ei încearcă să-şi umple golurile interioare şi  spirituale strângând averi.

Din aceste motive, scrise pe scurt, zgârcitii nu ne fac cadouri. Sau ne fac cadourile pe care nu ni le dorim. Mai exact, pe care nimeni nu și le dorește. Hagi-Tudose şi zgârcenia lui bineconturată de Delavrancea m-au făcut să am o repulsie naturală față de zgârciţi, încă de când eram copil. Şi acum, analizând personajul, observând şi zgârciţii din jurul meu, pot spune că mai presus de zgârcenia materială e o zgârcenie a sentimentelor, susţinută de păstrarea banilor, refuzul de a-i cheltui şi de a dărui.

Dacă totuşi nu avem bani pentru cadouri

Lipsa banilor nu e o scuză pentru a nu face cadouri de sărbători. Pune-ţi mintea la contribuţie şi improvizează ceva! Iar dacă imaginaţia nu e punctul tău forte, există carduri care te ajută să cumperi în avans. Dacă nici card nu eşti dispus să-ţi faci sau să-l foloseşti, pregăteşte o cină romantică sau oferă un cadou sexual, însoţit însă de un mesaj cu tentă nonsexuală.

Prietenilor, rudelor le poţi dărui ceea ce ai acasă, nu un lucru care îţi prisoseşte, ci ceva ce şi-ar putea dori: o carte, un ghiveci de flori, un tablou, o broşă.

Eu cred că mai ai timp până la sărbători să strângi bani pentru cadouri şi să eviţi să te numim zgârcit.

Lasa un comentariu

Design by Dorian